Agricultura este de zeci de mii de ani una dintre principalele ocupații ale oamenilor, rolul ei fiind acela de a produce hrana necesară existenței. Această ramură a economiei are o importanță deosebită chiar în evoluția istorică, se crede că a determinat trecerea de la Preistorie la societățile antice. 


De-a lungul istoriei, în agricultură au fost implementate o serie de invenții și inovații care au dus la creșterea eficienței și a productivității în condiții din ce în ce mai vitrege. Secolul XXI ne aduce însă provocări deosebite, și anume faptul că va exista o creștere semnificativă a populației în viitorii ani, ceea ce va însemna implicit o nevoie substanțială de hrană. Cum soluția extinderii suprafețelor agricole nu mai este una fezabilă, deoarece suprafața agricolă este limitată, specialiștii în agronomie au fost nevoiți să găsească soluții inteligente, unele chiar spectaculoase, prin care să răspundă provocărilor acestui secol. 

În prezent, agricultura a ajuns la un moment de răscruce, impunându-se adoptarea unor soluții inovative care să permită continuarea acestei activități economice într-un mod profitabil și sustenabil. Criza hranei la nivel mondial riscă să se transforme dintr-o problemă localizată în anumite zone secetoase și sărace, într-o complicație mondială cu efecte grave. 


Populația actuală a lumii este de aproximativ 7,8 miliarde și se așteaptă ca în următorii ani să crească până la 10 miliarde, în 2050, și până la peste 11 miliarde, în 2100. Există unele presupoziții mai nefaste care arată că populația ar putea crește până la 17 miliarde. 


Creșterea populației determină în mod automat o cerere mai mare de hrană, situație care este tot mai dificil de rezolvat, cu atât mai mult, cu cât urbanizarea la nivel mondial este ascendentă. O altă situație care complică și mai mult lucrurile, este aceea că proteina animală a devenit din ce în ce mai cerută, aceasta fiind mai greu și mai scump de furnizat decât cea vegetală, și cu un impact mai mare asupra mediului (cum este de exemplu creșterea unor turme tot mai numeroase de vite). 


Specialiștii O.N.U. au arătat că, în următorii 30 de ani, producția agricolă trebuie să se dezvolte cu 70% pentru a se face față acestei cereri uriașe. Procentul acesta este greu de imaginat în condițiile în care nu au loc transformări semnificative în acest domeniu. 


Schimbările climatice, în prezent, nu mai pot fi ignorate, deoarece au devenit tot mai vizibile în ultimii ani. De pildă, creșterea temperaturii medii la nivel global cauzată de emisia de gaze cu efect de seră a condus la accentuarea perioadelor de secetă în locurile în care nu exista această problemă anterior. Unele terenuri agricole au fost deșertificate, nu mai pot fi cultivate nici măcar cu ajutorul sistemelor de irigație. Studiile au prezentat situația zonelor în care temperaturile au crescut în medie cu câteva grade, iar producția agricolă a scăzut substanțial, concomitent cu obținerea unor recolte agricole de slabă calitate. Cum în viitorii ani se întrevede o accentuare a încălzirii climatice este de presupus că și agricultura va avea de suferit în egală măsură.


De-a lungul a multor mii de ani acest tip de activitate a fost desfășurată pe suprafețe relativ reduse de pământ, folosind mijloace tradiționale care nu aveau efecte distrugătoare asupra resurselor naturale. Creșterea nevoii de hrană a însemnat apariția unor tehnici noi care au dat rezultate bune în materie de productivitate, însă care au distrus pe termen lung solul, chiar iremediabil. De aceea, se recomandă folosirea unor utilaje mai prietenoase cu solul, cum ar fi motosapele electrice în locul celor pe bezină sau diesel.


Potrivit opiniilor avizate, cel puțin un sfert din suprafața totală a pământului este serios degradată, iar 44% este degradată moderat. Există probleme și în privința resurselor de apă, care nu sunt suficiente, aproximativ 40% din populația lumii, trăind în zone cu penurie de apă. Utilizarea intensă a substanțelor chimice a otrăvit lent solul, iar lucrările agricole făcute necorespunzător au dus la extinderea eroziunii acestuia într-un ritm alarmant. 


În contemporaneitate, agricultura de tip 4.0, bazată pe digitalizare, robotizare și inteligență artificială, se află încă la stadiul de experiment, însă există mari șanse să fie cât de curând implementată, aceasta fiind soluția la care s-au gândit oamenii de știință, soluție care ar putea acoperi particularitățile agriculturii secolului XXI, răspunzând cu succes tuturor provocărilor. Numeroase cercetări au arătat că utilizarea soluțiilor inteligente de creștere a producției agricole poate fi considerată singura soluție ce ar putea să hrănească o populație crescândă, cu o dietă diversificată și pretențioasă. 


Iată și câteva dintre aceste soluții inteligente spectaculoase care vor deveni realitate:

  • Automatizarea muncilor agrare a început să fie văzută ca o rezolvare în problema lipsei forței de muncă. Roboții s-au dovedit foarte utili în industrie, deoarece sunt mai rapizi și mai rezistenții decât oamenii. Aceste mecanisme pot fi folosite cu succes și în agricultură, existând deja tractoare și combine autonome, care nu necesită prezența umană. Există și drone care au un rol special în supravegherea culturilor și în identificarea zonelor cu probleme. În unele situații, dronele sunt folosite la irigat și semănat.

  • Tehnicile de ameliorare genetică a soiurilor de plante și animale vor deveni o necesitate și nu vor mai întâmpina atât de multă opoziție ca în prezent. Prin aceste procedee se vor obține soiuri de plante rezistente la secetă, boli, dăunători, care să producă mult și de calitate foarte bună.

  •  Folosirea tehnologiei IoT (Internet of Things) va avea un rol esențial în domeniu. Senzorii conectați la Internet vor arata în timp real condițiile de mediu (temperatură, umiditate, lumină, apariția unor boli sau dăunători) și vor duce la un răspuns automat al sistemelor de irigare sau de tratare. Aceasta metodă are efecte pozitive și asupra unor cantități reduse de apă sau de substanțe chimice necesare, acestea fiind folosite doar atunci și acolo unde este nevoie;

  • Agricultura pe verticală se referă la cultivarea plantelor pe etajere, pe diferite straturi, reducându-se astfel semnificativ suprafața totală. Calculele au aratat că o astfel de instalație pe verticală poate să hrănească un număr de oameni de cel puțin zece ori mai mare decat echivalentul culturilor convenționale;

  • Agricultura acvaponica sau acvacultura face parte din noutățile introduse în domeniu și se referă la cultivarea plantelor nu pe sol, ci in cuve cu lichid, care au în compoziție toate substantele nutritive necesare creșterii plantelor într-un mod armonios. Aceasta soluție tehnică face posibilă cultivarea plantelor în orice loc, chiar și în spațiu, fără a mai fi nevoie de folosirea solurilor care sunt mai greu de lucrat și mai ușor de degradat. 


Prin urmare, secolul XXI va fi un secol de transformare pentru agricultură, care se va desprinde încet, încet de practica tradițională. Aceste transformări realizate prin digitalizarea și automatizarea activității agricole sunt inerente și vor constitui soluția la problemele majore și provocările cu care se confruntă această ramură economică. Doar prin tehnologie și inovație agricultura va putea furniza mijloacele de trai necesare în condițiile actuale de suprapopulare și schimbare climatică.