În agricultură, factorul cel mai important în creșterea și cultivarea plantelor este apa. Dacă nu există un sistem de irigare corespunzător randamentul culturilor va scădea considerabil, plantele sunt supuse procesului veștejirii, iar în cazurile foarte grave, întreaga cultură poate fi compromisă. Pe tot parcursul ciclului lor de viață, plantele au nevoie de apă, iar perioadele lungi de secetă, sărace în precipitații, reprezintă un motiv serios de îngrijorare pentru agricultori.


În ultimii ani, lumea se confruntă cu perioade tot mai lungi de secetă, condiții foarte provocatoare pentru cei care practică agricultura. Această situație climatică nouă îi determină pe tot mai mulți agricultori să opteze pentru cultivarea unor plante care au rezistență la secetă, asigurându-și astfel productivitatea recoltei.


Sunt plante care au într-adevăr rezistență la secetă, ceea ce înseamnă că au nevoie de mai puțină apă decât altele. Soiurile care se comportă mai bine pe timp de secetă necesită și ele o anumită cantitate de apă, mai ales în momentul însămânțării sau creării de răsaduri. 


Există o diferență însă între rezistența la căldură și rezistența la secetă. Plantele care tolerează mai bine căldura rezistă la temperaturi foarte ridicate, dar rezistența la secetă se referă la faptul că plantele rezistă foarte bine cu o cantitate mai mică de apă.


Culturile care au nevoie de mai puțină apă pentru a se menține vii și pentru a prolifera sunt culturi cu maturare mai rapidă. Așadar, acele culturi care necesită un timp scurt pentru dezvoltare, deci sunt plantate pentru un sezon scurt, folosesc mai puțină apă decât omologii lor care înfloresc mai târziu. Există foarte multe opțiuni când vine vorba de culturi cu necesități minime de apă. Un exemplu ar fi roșiile care sunt niște plante obișnuite să acceseze rezervele de apă reținute în sol și nu au nevoie să fie irigate în mod constant. Prin urmare, multe soiuri de roșii reprezintă o opțiune excelentă pentru culturi care trebuie să fie profitabile și în condițiile de secetă. Roșiile care se dezvoltă în condiții cu rezerve minime de apă au o aromă mai intensă decât cele care cresc cu exces de umiditate. Alte opțiuni foarte potrivite sunt fasolea și vița-de-vie, aproape toate soiurile de fasole și majoritatea tipurilor de viță-de-vie se adaptează condițiilor uscate. De asemenea, culturi care tolerează bine seceta sunt pepenii, dovleceii, castraveți, ardeii sau porumbul. În general, culturile specifice sezonului rece, nu sunt tolerante la secetă, deoarece majoritatea plantelor din familia cruciferelor, salată verde, ceapa, morcovii și alte culturi de rădăcinoase necesită irigare regulată.


Pe lângă culturile care tolerează mai puțină apă, există și o serie de metode de cultivare care presupun utilizarea unei cantități mai mici apă pe tot parcursul sezonului de creștere. Câteva exemple ar fi: sisteme adecvate de mulcire, compostare și irigare prin picurare.


Sistemele adecvate de mulcire ajută la păstrarea umidității, menținând în același timp solul la temperaturi reduse și diminuând cantitatea de buruieni care ar putea concura pentru apă. Mulciul este foarte important pentru păstrarea apei în sol. Se poate folosi iarbă cosită, paie, carton, așchii de lemn, frunze sau combinații de materiale, cum ar fi carton și paie. Când se utilizează mulci pentru a menține apa în sol, este esențial să se adauge cel puțin 10 centimetri de mulci deasupra solului.


Compostul, de asemenea, poate fi o soluție salvatoare care să protejeze culturile de secetă. Culturile agricole din zone mai secetoase, cu mai puțină apă decât cantitatea optimă, pot fi asigurate dacă se adaugă compost în sol, astfel încât culturile să poată crește la parametri normali cu umiditate limitată. Materia organică din compost permite rădăcinilor plantelor să ajungă mai adânc în sol și să găsească mai multă apă la adâncimi mai mari.


Sistemele de picurare reprezintă cea mai eficientă tehnică de irigare cu cantități limitate de apă prin picurarea directă la rădăcinile plantelor, cu aplicatoare de presiune scăzută amplasate fie pe suprafața solului, fie dedesubt. Acesta conservă apa, care este extrem de importantă în zonele secetoase.

 

Trecerea la culturi care pot prospera cu apă limitată pare să fie o opțiune tot mai mult gândită de agricultori în ultima perioadă. Astfel, pentru rezultate optime, există soiuri de plante tolerante la secetă, adaptate deja la un climat secetos, sau diferite metode de cultivare a plantelor care au menirea de a le crește adaptabilitatea la perioadele de secetă atât de agresive apărute ca efect al schimbării climatice.