Biostimulatorii sunt, asemenea suplimentelor alimentare pentru consumul uman, niște substanțe care ajută planta să treacă prin perioade de stres, temperaturi extreme sau boli. Aceste substanțe asigură un plus de energie. Nu pot fi sintetizate în surplus, dar pot fi asimilate din exterior și stimulează sistemele de apărare a plantei, făcând-o mai viguroasă şi mai productivă.


Biostimulatorii pot avea la bază substanţe naturale, dar şi produse de sinteză obţinute chimic. În mare parte, biostimulatorii comercializați pe piața din România folosesc silicaţi sau alte produse de sinteză care au structură chimică asemănătoare hormonilor existenţi în plante. Rolul acestora este de a facilita creşterea şi dezvoltarea plantelor prin reglarea echilibrului metabolic. Dar, în cazul produselor de sinteză, excesul sau deficitul de lumină și temperaturile extreme pot influenţa echilibrul hormonal.


Cu toate acestea, biostimulatorii obţinuţi din substanţe naturale sunt asimilaţi mai uşor de plante şi nu creează dezechilibre. Un exemplu mai neconvențional ar fi biostimulatorii pe bază de acid silicic asimilabil. În agricultură siliciul conferă plantei o rezistenţă sporită la stresul biotic şi abiotic, o masă foliară mai bogată, așadar mai multă fotosinteză și glucoză, o tulpină mai groasă, o cantitate mai mare de apă în ţesuturi, oferind o rezistenţă sporită la factorii de stres (temperatură, vânturi puternice și secetă). Siliciul are un rol vital în creșterea și dezvoltarea plantelor. Aplicarea biostimulatorilor pe bază de acid silicic diferă în cantitatea aplicată în funcție de cultură. De exemplu, la grâu sunt suficienţi 2 litri la hectar în 4 etape, la floarea-soarelui este nevoie de 2,5 litri, iar la porumb de 2,6 litri/ha. Dar în horticultura protejată sunt necesari 3 litri la hectar. Fiind un foliar se aplică la nivelul frunzelor. 


Deși mulți ar putea spune că biostimulatorii sunt produse scumpe, de fapt costurile de tratament se reduc cu 50%. În funcţie de analiza solului se reduc îngrăşămintele cu 40-50% şi se înregistrează un spor de productivitate între 25 şi 50% în funcţie de soi şi hibrid. Bineînțeles, biostimulatorii nu intră în categoria fertilizanților sau a produselor de protecție a plantelor, ci sunt substanțe care pot influența procesele metabolice din plantă, astfel încât să o ajute pe aceasta să crească, să se dezvolte și să treacă mai ușor peste situațiile de stres, deci nu au legătură directă cu partea de nutriție. La nivel internațional, s-a făcut o împărțire a biostimulatorilor pe clase, iar acum există patru clase mari de substanțe care sunt recunoscute ca biostimulatori și anume: bazate pe aminoacizi, pe extracte de alge, pe acizi humici și biostimulatori bazați pe bacterii-promotori de creștere. 


Aceste substanțe au ajuns printre produsele preferate de tot mai mulți fermieri care doresc să obțină o bună productivitate, chiar și în condiții mai puțin favorabile. Biostimulatorii, deși sporesc productivitatea, nu o fac prin aport nutritiv direct, ci prin influența benefică pe care o au asupra nutriției și a altor procese metabolice din plante, au deci un efect pozitiv și asupra rezistenței și protecției plantelor.