În primul rând, trebuie să definim noțiunea de substrat. Substratul poate fi un material natural sau unul artificial care facilitează dezvoltarea sistemului radicular al plantelor în condiții optime. Așadar există două tipuri de substrat: natural (turbă, mraniță, pamant de pădure, rumeguș, etc.) și artificial (vată minerală).

Turba este substratul natural care este înzestrat cu cea mai mare extindere, acest lucru fiind datorat însușirilor sale fizico-chimice ce permit o răsărire rapidă și uniformă a plantelor, dar și o dezvoltare puternică a sistemului radicular. Turba are o capacitate de absorbție și retenție a apei de până la 10 ori greutatea sa. De asemenea, posedă o foarte bună capacitate de schimb pentru baze, o putere de tamponare ridicată, o structură stabilă și favorabilă raportului optim dintre apă și aer.

Se formează prin descompunerea anaerobă a unor plante, una dintre cele mai des întâlnite este sphagnum, care crește de regulă în țările nordice. Procesul de formare este îndelungat, 1mm/an.  

 Se întâlnesc trei tipuri de turbă:

  • oligotrofă (turbă înaltă, roșie sau blondă) care are un pH acid 2,8-4 și conținut redus de substanțe minerale;

  • eutrofă (turbă joasă sau neagră) care are un pH neutru sau slab alcalin și un conținut mai ridicat de substanțe minerale;

  • mezotrofă (turbă intermediară) care are un pH natural cuprins între 4 și 6.

Astăzi, nu se mai folosește turbă neprelucrată, ci este supusă unor procese care includ: măcinarea, amestecarea mai multor tipuri de turbă, corectarea pH-ului în funcție de scopul utilizării, îmbogățirea cu substanțe minerale, obținerea unor structuri superioare prin adăugarea de perlită sau argilă.

Aceste substraturi sunt utilizate direct în procesul de producere a răsadurilor după cum este recomandat de producător, în funcție de cultura care se dorește a fi obținută. Prin urmare, s-au creat diferite sortimente pentru tipuri de plante și culturi. Produsele din turbă au câteva caracteristici interesante care aduc beneficii clare. Aceste produse sunt sterile și nu prezintă agenți patogeni sau boli, sunt buni fertilizanți și permit obținerea unor culturi superioare și cantitativ, și calitativ, contribuie la germinarea semințelor și creșterea accelerată a plantelor, în diferite combinații pot avea numeroase întrebuințări și pot fi aplicate în culturile moderne în sistem hidrocultură.

Cu toate acestea, nu se recomandă fermierului să combine turba cu alte feluri de substrat cum ar fi pământul, nisipul sau mranița, deoarece se deteriorează structura substratului, iar consecințele pot fi dezastruoase.

Dacă se utilizează substrat de cultură la producerea răsadurilor, este necesar să se acorde o atenție specială udatului. Nu este recomandat udatul de aprovizionare, motivul este acela că aceste substraturi au o capacitate enormă de retenție a apei. Astfel este mai adecvat să se realizeze udarea mai des și cu cantități moderate. Un alt lucru care trebuie avut în vedere la udat, este folosirea unor soluții nutritive întrucât conținutul de substanțe nutritive din substrat asigură dezvoltarea normală a răsadurilor o perioada limitată, de 2-3 săptămâni, în funcție și de strictețea cu care sunt respectate indicațiile legate de udare.

La răsadurile produse pe pat de gunoi, subtratul de cultură nu se aplică direct peste acesta, se va interpune între patul de gunoi și substratul de cultură un strat de 7-10 cm de pământ, pentru a se evita efectul unor degajari toxice de amoniac.

Deși se utilizează substraturile deja preparate pentru producerea răsadurilor sau pentru cultură, acest lucru nu protejează total cultura de riscurile apariției unor atacuri produse de agenți patogeni și dăunători. De aceea, este necesar să se aplice și alte măsuri de igienă fitosanitare prin care se elimină posibilitatea de infestare atunci când sunt manipulate, stocate sau în procesul de producție.